Am in fata o felie de dovleac facuta la cuptor cum mancam pe vremuri... In camera este un usor miros de iarna , frigul se scurge prin geamul crapat. A venit!
Parca simt deja mirosul sarmalelor care ma trezeste la pranz. Dulciuri care zac pe de zile si nimeni nu vine sa manance din ele... asteapta cuminti inghesuite pe un colt de masa.
A trecut o zi de cand am ajuns acasa. Totul este la fel: calculatorul ma astepta cu un strat usor de praf pe taste, incarcatoarele imi stateau lafaite pe covor in pozitia in care au fost lasate in graba. televizorul veghea asupra patului mare dar rece. Chitara sta sprijinita de marginea canapelei cersind atentie... un cablu se intinde pana la statia ascunsa in coltul camerei.
Privesc aburii parfumati cum se ridica spre tavan din cina mea... Inca sper ca va fi o vacanta de iarna diferita fata de ultimele... din toate punctele de vedere. Speranta imi este alimentate de ultimele evenimente majore... se pare ca am facut bine vreodata cuiva.
Sper ca voi avea si eu curand acel sentiment de care vorbeste toata lumea acum in perioada sarbatoriilor... stiti voi fericire nu de alta dar ingheata fiecare extremitate a mea si tin la ele mult... nu este zapada deloc ... a fulguit a fost frumos ... a fulguit si aici nu a fost la fel.
Mai trebuie sa dorm de 4 ori ...
Veverele si bostanul lui ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu