B.C.F.F. (balada cu final fericit)

Pe o pajiște umbrita
Mii de sabii strălucesc
De ochii lumii ferita
Doi tineri bravi pășesc

In galop pornind calare
Ei spre lupta se pornesc
Fara frica sau resemnare
Ei dușmanul îl zdrobesc

Cade unul,zece o suta
Cu ardoare ei lovesc
Tot ce misca si rasufla
Sortile ei pecetluiesc

Sabii,barde,buzdugane
Suiera pe campul rosit
Din zeci de batalioane
Putini au mai trait

Un sunet se aude in zare
Este extrem de cunoscut
Unul din tinerii calare
Aude acel strigat acut

Cel de al doilea,cel mare
Cu sageata infipta in gat
Smancind hamurile tare
Se zdrobeste de pamant

Cel mai tanar cel calare
Din sa se arunca subit
Calcand tot in picioare
De cel mare ramane uimit

Tuseste,blestema si urla
Ca el mai are de trait
Si din suflet el se jura
Pe un ton rece si balbait

De tanarul nostru nu pleaca
Pe a lui armasar la cetate
O sabie cu mainile insfaca
Si ranit io infinge-n spate

Cel tanar nervos pe cel mare
Pe armasarul falnic se urca
Si cu un urlet goneste calare
Din calea lui toti se arunca

O privire lunga inapoi arunca
Recunaoste acea sabie mareata
Dar asculta drastica porunca
Zambeste si priveste in fata

Cel batran este in picioare
Elemente ale armurii lucesc
Pregatit de ultima suflare
Jura: "vesnic am sa traiesc"

Cu un zambet sadic el cade
Nu a fost veci mai fericit
In minte ii rasuna balade
Se pare ca sfarsitul a venit

Sub el lac.Sange si sudoare
Poate sa se duca fericit
Trecutul nu il mai doare
Stie ca de ea a fost iubit.